Alone

Imi tremura sufletul si ochii imi joaca in lacrimi. 
Nu sunt frumoasa cand plang. Nu am fost niciodata puternica, dar acum sunt mai slaba ca oricand, caci gandurile astea ce nu-mi dau pace, vor parca sa ma invete sa cladesc un mijloc de a ma apara de sentimente. 
Dar de ce ? si cum ? cand eu sunt o personalitate slaba, dependenta, iar deviza acestora, asa cum o rosteste si Ecleziastul in Biblie spune: " Este mai bine sa fi doi decat unul singur.. Vai de cel singur cand cade: caci nu este nimeni sa-l ridice". Echilibrul meu nu depinde de propria putinta de a juca pe doua registre, de a putea dovedi atat autonomie cat si dependenta, depinde de context...
Sunt singura.. si trista.. trista nu suparata! Vreau un suflet cald langa mine sa-mi ofere afectiune fara sa stea pe ganduri..