Isi putea oare cineva imagina, ca intr-un trup firav poate incapea atat de multa iubire pentru un barbat care nu isi da interesul ?
Eu una nu reusesc nici acum sa ma iert pentru incapabilitatea de a intelege la momentul potrivit, ca femeile sunt plictisitoare dupa ce iti faci treaba cu ele.
A inceput totul acum 4 ani cand nu stiam ca oamenii mint, si inseala fara sa le pese ca cineva va suferi in urma celor spuse de ei. Nu stiam multe, data-mi fiind varsta fara experienta, aveam doar un trup frumos modelat, la fel ca sufletu-mi acum trist...
Petrecusem nopti intregi vrand sa mi-l scot din minte, pe barbatul ce luase cu el toate planurile si iubirea ce le cladisem intr-un an. Stau si-acum in unele nopti, ca asta, realizand ca nu ai ce sa ii ceri unui om care nu constientizeaza ca o persoana e instare sa dea totul pentru el...
L-am iubit, prea mult, si prea mult pentru nimic. Iar el ? Venea acasa, si simteam cu tot sufletul ca alta l-a atins, si l-a facut poate, mai fericit decat mine..imi parea rau ca nu puteam sa-l pierd in amintiri..
Am putut sa il uit, dar ce nu mai pot, e sa iubesc. Intervine frica, temerea constanta ca altcineva ma va rani asa cum eu nu merit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu